Am văzut „Taximetriști”, filmul cu 248 de înjurături, care împarte oamenii în șmecheri și papagali

După ce am gustat „Teambuilding” și am asistat apoi, cu popcorn, la divergențele din online pe care le-a iscat, a venit filmul „Taximetriști”. O altă producție românească, plină de limbaj vulgar, ar spune unii (și chiar este), cu glume și filosofie de taximetriști, dar despre care ai putea sa vorbești mai mult decât despre „Teambuilding”. Tu ce părere ai?

Ați numărat câte înjurături sunt în trailer? 11. Știți câte sunt în tot filmul? 248. Spun cei de la republica.ro, „cele mai multe din ultimii 20 de ani dintr-un film românesc”. Iar din punctul acesta de vedere, filmul și-ar putea trage multe critici de la doamnele și domnii cu mațe fine, care se învârt în cercuri universitare și care nu înjură niciodată când se află la volan. Deci nu este despre corporatiștii din „Teambuilding”, ci despre corporatișii străzii.

Îți mulțumim că citești acest articol! Cu un LIKE pe Facebook ne dai încredere să continuăm.

În rest, filmul se poate numi o comedie. Da, sunt multe replici și situații în care râzi cu pofta. Doar că te trezești între două reprize de râs ca ai căzut pe gînduri și te-a apucat oftatul. De ce? Pentru că replicile din film îți aduc și ție aminte că soția ți-a reproșat că nu mai faceți sex de multe săptămâni și te gândești că, poate, vrea și ea să le lase baltă, așa cum se întâmplă în film. Ăsta e doar un exemplu de secvență în care cazi pe gînduri. Celelalte le vezi când te duci la film.

Dialogurile, replicile, înjurăturile și tot ce se întâmplă în film sunt fidele realității pe care mulți dintre noi o trăim zi de zi, pe stradă, în stația de autobuz (sau metrou, dacă suntem norocoși să nu fim provinciali), în taxi, în magazin, la coadă la shaorma… Pentru că despre asta e „Taximetriști”. Despre viața de pe la noi.

Filmul are două personaje centrale, colegi de taximetrie, dar caractere diametral opuse. Ambii primesc în universul lor clienți diverși și asistăm astfel la frânturi din viața altora, dar primesc și lecții de la propria viață, în relațiile personale pe care le au.

Nu putem trece peste Ilinca, soția de interlop, cea mai „adevărată” din tot filmul și care ne dă definiția societății: oamenii se împart în două categorii, șmecheri și papagali. Exact ca în film.

Ce să mai spunem, este o experiență care nu te marchează pe viață dar care trebuie bifată pentru că sigur îți va trezi niște gânduri pe care le-ai asuns undeva și n-ai fi vrut să le mai auzi niciodată în cap, doar că acum îți vei da seama că e cam urgent să le reanalizezi.

Lasă un răspuns