Bancuri cu Ion

Vin şuvoaiele peste sat. Ion se urcă pe acoperişul casei şi aşteaptă. Nişte oameni trec pe lângă casa lui într-o barcă de salvare.
– Ioane, sari în barca, că ai să te îneci!
– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare şi puternic şi mă va salva!
Mai stă ce mai stă şi mai trece o barcă pe lângă el.
– Hai, Ioane, sari în barcă şi salvează-te!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare şi mă va salva!
Pleacă şi a doua barcă. La cea de-a treia barcă, povestea se repetă. Apoi, Ion moare înecat. Ajuns la porţile Raiului, bate cu putere şi cere să fie lăsat să vorbească cu Dumnezeu.
– Păi bine, Doamne! Eu mă rog atâta la tine… îţi dau toată încrederea mea şi tu mă laşi să mor!?
– Cum te cheamă? întreabă Dumnezeu.
– Ion.
Căută Dumnezeu în registru’:
– Mai, Ioane, nu ştiu cum să-ţi spun… dar la mine aici figurează că ţi-am trimis trei bărci de salvare…

Vine Ion acasă, amărât, după o vizită la dentist. Fără s-o salute pe Maria dispare direct în baie.
După o jumătate de oră se duce Maria să vadă ce s-a întâmplat.
Ion, dezbrăcat, cu un picior pe chiuvetă și unul pe cadă, încearcă să își bage o bucată de franzelă în fund.
– Ce faci, Ioane??? Ai înnebunit?
– Lasă-mă, Mărie, că am fost la dentist, mi-a făcut o lucrare și a zis să mănânc vreo două zile pe partea cealaltă.

Ion stătea pe prispa casei şi fuma. Trece Gheorghe pe stradă şi îl strigă: 
– Ioaneeee, hai să bem un rachiu la crâşmă.
Ion răspunde: nu vin.
Gheorghe continuă: Hai, măi Ioane, sau ţie frică de nevastă?
Ion răspunde: Auzi, mă Ghio, nici la lup nu-i este frică de câine, dar nu-i place cum latră.

Lasă un răspuns